21 noiembrie, ora 19 | work-in progress presentation
+18 | Important, prezentarea poate include momente de nuditate și atingere, care ar putea provoca reacții emoționale intense. Această prezentare este recomandată doar persoanelor deschise la experiențe artistice și proiecte participative.
Colaborarea artistică este credem, esențială, pentru viitorul scenei culturale și coregrafice. Alexandra Bălășoiu și Cosmin Manolescu – doi dintre artiștii AREAL, foarte diferiți ca formație și stil de lucru, aparținând unor generații artistice diferite, însă interesați în egală măsură de explorarea universului intim al emoțiilor și a relației corpului cu natura și orașul, lucrează împreună cu psiholoaga Ema Alexandrescu la un nou proiect artistic sub numele ”Game of Life”.
Noul proiect coregrafic este un performance experimental hibrid, dezvoltat sub forma unui joc performativ, instalație video și călătorie performativă în natură. Proiectul, actualmente aflat într-o perioada de cercetare și dezvoltare artistică la București și Agueda, va avea premiera națională la București și Cluj în iunie 2025.
In premieră, Alexandra, Ema și Cosmin deschid pe 15 octombrie procesul lor artistic creativ publicului larg, în cadrul unui prezentări imersive și participative, care va avea loc la spațiul AREAL, str. Anastasie Simu nr. 2, ap. 6, ora 19.
Dacă ești o ființă liberă, dornică de experiment și vrei să pășești dincolo de limitele confortului pentru a te redescoperi în complexitate, te așteptăm cu brațele deschise să ne scrii la adresa areal@arealcolectiv pentru a-ți rezerva unul dintre cele 10 locuri disponibile. După prezentare te invităm să rămâi cu noi la un ceai/pahar de vin și o discuție liberă.
Crazy love with ghost included, soulcraft time, amor, timeless naked dancing life with falling in bones. Next. Slow. Stop. Game of Life. Soon on stage and online.
FRAGMENTE DE LUCRU
Atâtea lucruri de care să ne bucurăm în viață… oare am să mor înainte să fii apucat să trăiesc? Am trăit profund această întrebare, m-a destructurat până la oase și apoi s-a așezat ca o sămânță în moliciunea mâloasă a timpului încetinit. Sufletul meu era colțuros și ăsta nu e deloc un lucru rău, însă liniile drepte nu sunt trasee pe care să poți funcționa o viață-ntreagă. De când s-a întâlnit cu dansul contemporan, inima mea își caută timidă calea înspre palme, atenția dezgroapă plăceri ascunse și inteligența le formulează în sintagme îndrăznețe, instantanee ale unor adevăruri clare și totuși atât de difuze. Crengi peste țevi înnodate, ruginite și ascunse de soare, sufletul… un cuib mic care crește, uneori exponențial din întâlnirea cu un altul, alteori pas cu pas cu fiecare talpă așezată cu dragoste pe frunze, în apă sau pe fruntea ta. (Alexandra , free writing, Pădurea Băneasa)
De ce oare ne grăbim? De ce oare nu ne dăm timp? De ce oare bărbații se grăbesc? Uneori este suficient să spui că sunt aici. Sunt aici pentru tine, să te ascult, să deschid un spațiu în care să lași picăturile de lacrimi să curgă….Uneori, simt că lipește comunicarea între oameni. Și că nu-și dau timp suficient să-și trăiască viața și emoțiile. Sau durerea. Că oamenii nu-și spun lucruri importante pe care le simt sau ar dori să le facă. Că nu se gândesc cât este de important este uneori, doar să fii cu adevărat lângă cineva. Fară să spui nimic, fără să faci nimic. Just be there. And be well, happy and enjoy every moment of your life, every cell of your body, every soul you can gonna meet on your pathway. (Cosmin, free flow talking @Agueda, Portugalia).
O muchie care deschide în stânga mea un abis, și în dreapta, un drum. Sunt fie la marginea unui abis ori la marginea unui pământ. Sunt o pasăre, o pasăre care s-a așezat pe o muchie, sunt pasărea care mă privește din abis, așezată pe o creangă îndoită de vânt, și sunt cuplul din dreapta, care mă privește curios. Odată ce am rostit cuvintele astea, trupul mi s-a relaxat. Atunci când iubirea mă privește, corpul meu se relaxează. Odată ce mă uit la iubire și o las să mă vadă, mă înmoi. Respir și temerea s-a dizolvat. Când îmi amintesc să respir văd oameni jucându-se, dansând plăcerea. Pur și simplu jucându-se… o pălărie care învață să zboare, un băț să danseze. Ne zâmbim. (Ema, free flow talking @Porto, Portugalia)
Game of Life: Fossilized Humanity este un proiect de cercetare artistică derulat în cadrul unei rezidențe la București și la Porto & Agueda în cadrul programului Rezidențele AREAL 2024, proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural și al programului european WhatsNext organizat de Fundația Gabriela Tudor, co-finanțat de Uniunea Europeană prin programul Europa Creativă. Rezidența din Portugalia a fost organizată cu sprijinul AgitLab și Asociația Save and Improvise. Proiectul/Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
foto : Ema Alexandrescu